"bivolul și coțofana".
Într-o pădure luxuriantă, bivolul trăia liniștit și mândru de propria-i forță și măreție. Cu fiecare pas, se lăuda cu grăsimea și puterea sa, uitând de modestie și respect față de ceilalți locuitori ai pădurii. În aceeași pădure, trăia și coțofana, o pasăre măiastră și înțeleaptă, care nu aprecia prea mult aroganța bivolului.
Una dintre zile, în timp ce bivolul se lauda fără oprire cu musculatura și viteza sa, coțofana nu a putut să îndure mai mult și l-a sfătuit cu blândețe să fie mai modest și mai respectuos cu cei din jur. Dar bivolul a ignorat sfatul și a continuat să-și lărgească în mod mândru pieptul.
Într-o bună zi, un vânător a intrat în pădure în căutarea unei prăzi demne de trofeul său. Bivolul, orbit de mândrie, a crezut că poate înfrunta vânătorul și să-l alunge cu ușurință. În ciuda avertismentelor coțofanei și a celorlalți locuitori ai pădurii, bivolul s-a avântat spre vânător, lăsându-se pradă propriei sale mândrii.
În timp ce coțofana privea cu tristețe scena, bivolul a fost prins în capcană și capturat de vânător. Mândria sa i-a adus prăbușirea și suferința. Coțofana a înțeles că mândria necontrolată poate duce la propriul nostru sfârșit și că modestia și respectul față de ceilalți sunt virtuți mai înalte.
Astfel, mândria bivolului a fost sancționată prin interpretarea personajelor, iar lecția învățată a fost una grea, dar valoroasă.
