Explicație:
Sentimentul de melancolie în poezia "Acuarela" de Ion Minulescu este generat de contrastul între trecerea ireversibilă a timpului și amintirile plăcute, dar pierdute, ale copilăriei și ale tinereții. Prin intermediul imaginilor vizuale și sonore, poetul evoacă o lume plină de culoare și viață, care acum există doar în memoria naratorului. Melancolia este accentuată de conștientizarea că momentele frumoase nu pot fi reînviate, fiind doar o amintire ce se estompează treptat.
Minulescu folosește metafora "acuarelei" pentru a sugera efemeritatea și fragilitatea amintirilor, care, asemenea unei picturi în acuarelă, pot părea vii și colorate, dar sunt susceptibile de a se șterge sau de a se dilua ușor. Sentimentul de melancolie este amplificat de regretul pentru vremurile apuse și de dorința imposibilă de a întoarce timpul înapoi.
Astfel, melancolia în "Acuarela" este un produs al juxtapunerii între frumusețea și vitalitatea lumii trecute, accesibilă acum doar prin lentila subiectivă a memoriei, și realitatea prezentului, percepută ca fiind lipsită de culoarea și intensitatea momentelor de altădată. Aceasta reflectă o temă recurentă în literatura modernistă, în care timpul și memoria joacă roluri centrale în structurarea sensibilității și a percepției artistice.
