De ce este acest text epic? !!!! Va rog!!!!
50p
Mama-mare […] a scos din poșetă cinci carneţele cu
coperte ale căror desene imitau pielea de crocodil.
Eram foarte atenţi la ce urmează. Și ne-a spus că de azi
vom face parte din SIL. E o societate secretă. Că a fost
la librărie să cumpere pentru fiecare un carneţel care
nu trebuie pierdut, nici arătat.
[…] Nu oricine are calităţi suficiente ca să devină
membru SIL, asta e limpede. În casa noastră am fost
doar cinci din cei 12 locuitori […]. Cei cinci sunt, în ordi-
nea vârstei: mama-mare, pe numele ei Ana-Dora-Sara,
care a fost iniţiatoarea și președinta de onoare a selec-
tei și exclusivistei societăţi. Dina, care a intrat la 11 ani,
Doru, care a intrat la 9, Matei, la 6, iar eu, Ana, sunt
membră SIL de la 4 ani. […]
Cu un pix roșu, și el abia cumpărat, mama-mare a
scris pe toate carnetele Societatea SIL 5. […].
Pe ceea ce aș numi azi forzaţ1
sunt trecute scopurile
societăţii în general (pentru că erau și scopuri particu-
lare). 1. sănătate, 2. bună purtare, 3. bună învăţătură,
4. îndreptarea lumii. Toate scopurile sunt pe viaţă. Sco-
purile particulare erau cu apropo: să nu ne certăm unii
cu alţii, să vorbim politicos cu oamenii mari, să fim foarte
ordonaţi. Aici mama-mare ne-a detaliat: când venim
acasă să nu ne „aruncăm paltonul, sweaterul2, fularul,
mănușile peste tot“, să avem un loc unde să le punem,
mereu același. În privinţa sănătăţii erau expuse regulile
de igienă și un fel de reguli sportive și medicale pentru a
obţine un trup sănătos. Mama-mare era nevastă de medic
și, în plus, făcuse studii pedagogice. La pagina I mai erau
înșirate patru lucruri, pe-atunci de neînţeles, numite
„Virtuţile mele“: cumpătare, curaj, prudenţă, dreptate. […]
Scopul ultim, îndreptarea lumii, era grozav pentru
toţi. Ne-am hotărât s-o facem de îndată. Zile întregi am
tot căutat pe cine sau ce am putea îndrepta.
Curios, deși lumea e mare și strâmbă, și oamenii la
fel, mari și strâmbi, multă vreme n-am găsit nimic și pe
nimeni demn de a fi îndreptat. Noi nu intram în discu-
ţie, firește. […] Până la urmă s-a ivit un prilej.
1 forzaț (s.n.) – foaie liberă de hârtie, albă sau colorată, cu ajutorul
căreia se face legătura dintre blocul de carte și coperte. 2 sweater (lb. eng.), cu varianta în limba română sveter (s.n.) – pulover gros.
La una din porţile mari, din lemn, de pe Strada Caste-
lului, […] aveam un prieten: un câine-lup sau, în orice caz,
o corcitură de ceva cu câine-lup. După ce ne-am contra-
zis o zi întreagă în legătură cu numele cel mai potrivit,
am convenit să-l botezăm Mitică sau Miticuţu (adică
Miti-cuţu). […] Cel mai liber câine pe care l-am văzut vre-
odată, și foarte inteligent. […] De câte ori treceam pe
acolo ca să urcăm pe Tâmpa, aveam grijă să-i aducem
ceva de mâncare, și uneori Miticuţu venea cu noi.
Într-una din zile nu l-am mai găsit la poartă. […] Din
vecini a ieșit o femeie care ni s-a părut de la început rea
și ne cam intimida. Am întrebat-o totuși de Miticuţu, ea
a spus că nu-l cheamă așa, ci Wolf, și că l-au luat hinghe-
rii. Ne-a mai spus, fără milă, că l-au dus să-l omoare și
că din pielea lui vor face mănuși. Cred că nu iubea câinii
și pe copii nici atât, poate chemase chiar ea hingherii?
Am mai văzut-o, de câteva ori, și mereu cu groază. Ca
membru SIL, te simţeai obligat s-o îndrepţi pe scorpie,
dar, vorba e, cum? Nu ne dădea nimic prin gând.
[După ce unchiul copiilor îl salvează pe Miticuţu și îl
aduce acasă, unde copiii au mare grijă de el, membrii SIL își
amintesc de scopul lor final, acela de a îndrepta lumea. Ei își
îndreaptă atenţia către femeia cea rea, bănuită a fi chemat
hingherii, și încep s-o urmărească. După câteva zile în care
răutatea femeii se confirmă prin felul cum se purta cu toată
lumea, femeia moare în somn.]
Ni s-a părut o moarte prea ușoară pentru un om atât
de rău, dar președinta societăţii a spus că nu trebuie să
judecăm așa, că e rău și nu e demn de un membru SIL,
nu știm ce viaţă a avut femeia și de ce ajunsese în halul
ăla și că în niciun caz nu trebuie să faci rău cuiva. „Păi
atunci, pe cine și cum să mai îndrepţi?“, am întrebat,
pe bună dreptate, zic eu. „Cu voi trebuie să începeţi!“,
a spus mama-mare ca și cum era un lucru evident.