Era în zori. Soarele începu să-şi trimită suliţele aurii spre pământ. O furnicuţă, care abia se trezise, mergea grăbită pe o cărăruie îngustă cât un fir de aţă. Ea a plecat să caute de mâncare pentru copilaşii ei, care erau mici cât un fir de nisip. Munca este interesul furnicii. Iată, că lângă un fir de iarbă, care părea fără capăt, găsi trei firmituri de pâine. Luă una şi o duse la copilaşii, care aşteptau înfometaţi. După ce le dădu să mănânce, se întoarse după a doua firmitură. Dar aceea i se păru cam grea. O luase şi o puse într-un frigider minuscul. La prânz, împărţi copiilor o jumătate, iar cealaltă jumătate o lăsă pentru zile grele. Porni să o aducă pe a treia, dar de data aceasta nu a mai avut noroc; un nor cenuşiu aduse ploaia. Copilaşii priveau jocul stropilor şi înţelegeau cât de mult face mama lor pentru ei, şi că au motive s-o preţuiască.
