Saptamana trecuta, ma aflam in camera mea cea inseninata, si rascoleam printr-o cutie veche si prafuita tot ce-mi cadea in mana. In timp ce cu nerabdare cautam lucruri noi, am gasit o carte despre copilarie, numita "Ingerul din lumea celor mici". Brusc mi-a tresarit prin minte acele momente de demult, de ani buni, timp dat uitarii, in care copilaria insemna o comoara fara fund pentru mine. Mi-aduc aminte ca atunci cand eram copil, vedeam lumea ca pe un curcubeu in culori vii, fara a face distinctie intre bine si rau, vedeam lumea un loc asa de frumos, si niciodata nu m-as fi gandit la ceea ce inseamna "rau". Aruncam cate un zambeam oricui atunci cand ma intanleam cu ei, oamenii, caci pentru mine viata n-avea limite pe acea vreme. Stiam de "bau bau" si de "lupul cel rau", ori astazi, inaintat in varsta, vad lumea altfel, o lume in care exista rau oriunde, iar oamenii nu sunt doar buni, ci sunt si rai, ori ca un simplu pas facut gresit, duce la o mare greseala, in lumea noastra.
