Ascunzătoarea lui Ionică
Ziua se anunta frumoasa. Marcel, Ionică și Sonia ieșiseră deja la joaca, în grădina.
- Haideti sa ne jucam de-a v-ați ascunselea! le propuse Marcel.
-Astăzi, la pandit, vrei, nu vrei, Sonia tu ai ieșit! zise zâmbind Ionică.
Sonia se puse și numără rar până la zece. Pe Marcel îl găsi repede, căci baiatul se pitice după un brad. Dar unde o fi Ionică? Pe unde nu-l căutară... În zadar! Între timp, bunica se întoarse de la cumpărături, însoțită de Black. Și, de cum deschise ușa casei, cățelul dădu buzna înăuntru.
- Bunico, nu-l găsim pe Ionică! zise Sonia.
Dar, în aceeași clipa, Blacky se puse pe lătrat. Marcel și Sonia alergara în casa și peste cine credeți că dadura în spatele ușii? Peste Ionică, vezi bine, șezând ghemuit și infulecand dintr-un sandviș cât toate zilele.
- Puteam sa stau aici mult și bine! le zise el.
- Da, dar uite ca te-a dat de gol Blacky, pofticiosule! zise bunica, printre râsete.
- Blacky e cel mai bun câine-detectiv! îl laudara Sonia și Ionică, mangaindu-l dragastos.
