Era o zi frumoasa de vara.In spatele casei doamnei vraijtoare,este o padure unde nimeni nu are voie sa patrunda.Aceasta se numea padurea vrajita.Astazi m-am hotarat sa intru,si sa vad de ce se numeste asa.Inainte sa intru,m-am intalnit chiar cu vrajitoarea:
-Nu intra in padurea vrajita! Striga vrajitoarea.
-De ce sa nu intru?! Ati fost dumneavoastra in ea si este rau?
-Este periculos pentru o domnisoara asa ca tine.Eu merg in fiecare zi in ea,pentru a o vizita pe sora mea.
-Aveti o sora?intreb eu mirata.
-Desigur!
-O data, cand era asa ca tine,a intrat in padurea vrajita,si cand a intrat copacii au inceput sa se miste,vantul sa bata,anotimpurile se schimbau din minut in minut,totul era ciudat!
-Si nu s-a mai intors!?
- Nu,deoarece animalele de acolo au numit-o regina padurii fermecate
- Eu totusi o sa intru!
-Cum vrei tu! eu te-am avertizat
Si atunci am intrat in padure.Dupa ce am mers o buna bucata de drum si am vazut ca nu s-a intamplat nimic,am gasit o carare frumoasa cu flori pe margini.Am urmat aceasta carare pana cand am zarit o casuta cu o gradina frumoasa plina de flori. Mi-am facut curaj,si am batut la usa frumoasei case.Din casa a iesit o doamna draguta care m-a intrebat cu un glas cristalin ce doresc:
-Buna ziua,am intrat in aceasta padure pentru a afla de ce se numeste padurea vrajita
-Pentru ca ai avut curaj sa ajungi pana aici, am sa iti raspund chiar eu.
- Cand am intrat pentru prima data in aceasta padure,cu multi ani in urma am ramas pur si simplu vrajita de acest loc minunat,si de aceea am numit-o,o padure vrajita.
Dupa ce am petrecut o bucata de vreme in acel loc minunat,am plecat acasa multumita de rezultat.
