În opinia mea, acest basm este unul cult, deoarece se cunoaște autorul.
Un prim argument ar fi umanizare fantasticului, întrucât protagonistul are atât calități cat si defecte: se lasă păcălit de span, face sacrificii.Un alt argument ar fi faptul că narațiunea se îmbină cu dialogul pentru dramatizare a faptelor și a acțiunii. Si un ultim argument ar fi folosirea artei conversației țărănești, deoarece textul este plin de regionalisme si arhaisme.
În opinia mea, finalul basmului amplifică și mai mult antiteza dintre frumusețea caracterului celui care nu încalcă nici o clipă jurământul făcut, fără a-și mărturisi adevărata origine, și răutatea antieroului, care este pedepsit printr-o moarte cumplita chiar de către calul fermecat, după ce înfăptuise cea mai oribilă dintre acțiunile sale, tăindu-i capul lui Harap-Alb.
