Clar De Lună
Perdeaua nopții se lasă peste cer
Greieri se aud in zare
Briza calda, mi-e ca somnifer
Lumina in apă licăre fără stare
Astru ceresc, împărăteasa nopții
Privește totul, natura buimăcește
Lumina-i o fi slabă
Dar frumusețea ei, orbeste
Codrul, de argint acum
Se leagănă agale
Adormit fiind și el
De a lunii splendoare
