Opera literară ” Izvorul nopții” scrisă de Lucian Blaga este structurată într-o singură unitate strofică prin care se ilustrează starea de adorație generată e prezența iubitei și, în special, de ochii acesteia, prin vocativul ” frumoaso ”: ” Frumoaso / ți-s ochii așa de negri .. ”. Prin intermediul metaforei, încă din titlu se sugerează fascinația pe care ochii iubitei o exercită asupra eului liric: ” că ochii tăi, adânci, sunt izvorul / din care tainic curge noaptea peste văi ”, iar enumerațiile ” peste văi / și peste munți și peste șesuri ” realizată prin însușirile naturii redă relația dintre om și natură și că întregul univers se naște din ochii iubitei. Oximoronul ” așa-s de negrii ochi tăi, lumina mea ” reprezintă iubirea dintre cei doi ca un sentiment complex, greu de terminat, contradictoriu. În centrul discursului liric se află cuvântul ” ochii ” care devine un motiv central textului, prin repetiție: ” ți-s ochii ”, ” ochii tăi ”, ” ochii tăi ”. De asemenea, frumusețea iubitei este redată și de adjectivul la gradul superlativ aboslut: ” așa de negri ”, care face legătura între culoarea ochilor iubitei și imaginea nopții.
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau nevoie de ajutor, vă rugăm să ne contactați cu încredere. Așteptăm cu drag să reveniți și nu uitați să ne salvați în lista dumneavoastră de favorite!
