Răspuns:
Intr-o anume zi, undeva in negurile nefiintei, in locul de niciunde si nicicand, a aparut o mica licarire. Ca un licurici. Nefiind nimeni in preajma, a trecut neobservat.
In scurt timp licuriciul a inceput sa creasca, sa creasca. Nici cand a ajuns, asa cam cat un gogoloi de hartie, nu a fost nimeni in preajma sa se minuneze de el. Cresterea aceasta a luat o amploare atat de mare incat daca ai fi fost acolo, te-ar fi inghitit cu totul. Si uite-asa, cam cat o Luna, apoi cam cat un soare, si in scurta vreme, cam cat o Galaxie rotitoare s-a facut.
Restul povestii s-a pierdut in istorie, nefind nimeni care sa vada toata povestea asta desfasurandu-se o mare parte din timp. La un moment, acest imens, urias ceva, a capatat trupuri, ochi si minte. Din el au tot crescut plantele,m animalele,si o unfinitate de fiinte inteligente care nu au incetat pana azi sa se intrebe de ce, cum, si cand , asa dintr-odata , Lumea s-a largit...
( spre sa-ti fie de ajutor- atat timp am avut si inspiratie sa-ti scriu...)
