Într-o iarnă atât de frumoasă,toți copacii erau plini de zăpada cea strălucitoare,trebuia să merg la colind cu prietenul meu Ciobănilă!
La ora 5,noi deja am plecat.Afară era atât de întuneric încât nu puteai să vezi absolut nimic.După o oră de colind prietenului meu Ciobănilă i s-a rupt sacoșa,eu văzând întâmplarea aceasta am încercat să îl ajut bâgând merindele sale în sacoșa mea.Când am ajuns acasă,eu vrând să fac un lucru bun i-am dat toată sacoșa lui!
Ne-am luat la revedere,dar niciodată nu voi uita această întâmplare bună pe care am făcut-o.
