Răspuns:
Este vorba de focul vietii, cunoasterii si armoniei cu Universul, mult mai usor de perceput de catre oricine in anotimpul trezirii si al cresterii.
Explicație:
'Îngînînd prin văi tăria
sună ramul, sună glia."
In rezonanta cu vibratiile profunde ale Universului si Inaltului ('Îngînînd prin văi tăria") vegetatia si chiar pamantul strabun, ca Matrice a realitatii concrete, vibreaza ca un cantec perceptibil.
"Focuri ard, albastre ruguri". Este vorba de fenomenul de autoaprindere a gazelor de fermentatie vegetala.Dar un poet le vede cu alti ochi (paranteza off topic..asa ceva , foarte prozaic, era la origine si 'focul Gheenei" , Gheena fiind groapa de gunoi a Ierusalimului).
Focul vietii indeamna intelectualul sensibil sa isi avante si el gandul catre infinit : "Pe măsura-naltă-a firii
gîndul ni-l dezmărginim."
In orice om e o samanta de nemarginire, armonie, vibratie pura ( ardere, foc) tindere catre absolut.Desi o ascundem sub multe vesminte ( "vesminte" trebuie inteles figurat, e vorba de coventii sociale si preocupari marunte, materiale), stim ca acest graunte exista in noi sine este dor de el;"cautam in primavara un tarm ce-l banuim".
"Ce-am uitat aprindem iară.
Sub veșminte ne ghicim.
Căutăm în primăvară
un tărîm ce-l bănuim."
Tanjirea dupa armonia deplina ('un taram ce-l banuim') imbina atat materialul cat si spiritualul, ceea ce pomii , o forma de viata "simpla", o fac ...de la natura. Natura nesfarsita ne da acum, Primavara, prin pomii in floare semnalul ca se poate.Si o face in modul cel mai clar, puternic, frumos si vizibil .
"Ce-am uitat aprindem iară.
Sub veșminte ne ghicim.
Căutăm în primăvară
un tărîm ce-l bănuim."
