Era o zi de primăvară. Soarele cu razele sale strălucitoare mi-a șoptit ca e timpul sa fac o plimbare cu trenul pana la bunica mea.
M-am îmbrăcat, mi-am făcut ghiozdanul și-am plecat.
Trenul sosi numai decât. M-am urcat în tren și m-am așezat pe un scaun. Peste un timp ma întâlnesc cu o prietena:
-Bună, Adelina, ce faci?
-Ma îndrept spre matusa mea, tu?
-Eu plec spre bunici. am spus.
Și dialogul continua. Când am ajuns la destinație mi-am luat la revedere de la Adelina și am plecat spre casa bunicilor.
