Era o priveliște foarte frumoasă,care părea ruptă dintr-un tablou. Soarele veghea asupra pădurii, copacii prindeau o nuanță de verde deschis. Oamenii păreau foarte mici de la această înălțime . Izvorul din spatele colinei era magnific , chiar daca era frig aceasta nu era înghețat. Soarele reflecta în el, izvorul era atât de limpede încât puteai privii pietricelele de pe fundul acestuia. Natura era deosebit de frumoasă, florile erau gata să înflorească, mirosul de pădure era magnific. A fost ceva foarte frumos pe care l-aș mai experimenta oricând pentru că a fost ceva de neuitat.