într-o zi de toamnă am mers spre pădurea aflată la marginea orașului. frunzele copacilor alcatuiau o întreagă poveste. covorul așternut pe pământul cenușiu îți dă o senzație de basm care arată adevărata comoară a pădurii. crengile golite se legănau în bătaia vântului și cântau o nouă melodie creată de dulcea toamnă. norii cenușii prevesteau o ploie ușoară ce ar fi inviorat totul în jur și ar fi ales noi culori în natură schimbând perspectiva ivita în zare. animalele rămase se pregăteau pentru gerul ce este pe cale să vină și se ascund de viitoarea ploaie. cautand să îți ascundă proviziile găsite în aceasta scurtă zi. (nu mai aveam idei să scriu mai mult scuze, sper să te ajute)
