Intr-o zi frumoasa de primavara am iesit in parc impreuna cu prietena mea Ioana. Parcul era plin de copii care se jucau doar intr-un colt era o fata ce statea la umbra unui copac si se uita la restul copiilor. Mi sa facut mila de fata asa ca-am dus la ea si am intrebato de ce nu se joaca cu ceilalti copii dar apoi am realizat ca e intr-un scaun cu rotile si m-am simtit rau ca am intrebato. Ea mi-a raspuns vesel ca prefera sa stea si sa priveasca. In urmatoarele zile am mers zilnic in parc si mi-am petrecut timpul cu ea. Stateam toata ziua la umbra copacului si ne jucam. Numele ei era Miriam. Dupa cateva saptamani ea mi-a spus ca si-ar dori foarte mult sa poata sa se dea pe leagan asa ca m-am gandit sa fac o fapta buna pentru prietena mea. Am trimis o scrisoare la primaria orasului unde am cerut leagane pentru copiii cu probleme in fiecare parc. Cererea a fost acceptata asa ca dupa doua saptamani in fiecare parc era cate un leagan de acest fel. Miriam a fost asa de fericita si mi-a spus : ,,Iti multumesc pentru blandetea cu care m-ai tratat si ca ai stat cu mine.Esti o prietena adevarata!"
Acese cuvinte m-au facut foarte fericita!
sper ca e ok :)
