"Dar nu e vreme de discuții filologice:
sosește trenul - și nu stă mult."
În această secvență constă în faptul că, în nici un caz, personajele nu sunt capabile de "discuții filologice".
"...din smucitura lu' mam'mare într-un sens combinată cu clatinătura vagonului in alt sens rezultă că Goe își pierde un moment centrul de gravitate si se reazima in nas de clanța ușii de la cupeu."
În această secvență ironia constă în faptul că prețiosul domn Goe și însoțitoarele sale sunt puse într-o situație nici pe departe demne de "înălțimea" la care se cred.
