Daca A şi B sunt doua multimi nevide (care au cardinalul mai mare de 0) atunci prin functie f definita pe A cu valori in B se intelege orice lege prin care fiecarui element x care apartine lui A ii corespunde un singur element din multimea B. Multimea A reprezinta domeniul de definitie al functiei f, iar B se numeste codomeniu. Daca f este definit pe R cu valori in R atunci R va fi atat domeniu de definitie cat si
codomeniu. Un alt lucru important de retinut este imaginea functiei (Imf) care reprezinta multimea valorilor din codomeniu careia i se asociaza printr-o lege cate o valoare din domeniul de definitie. De exemplu, daca avem f definit pe A cu valori in B, A=(2, 3, 7, 8) si B=(4, 5, 7, 9, 10), x apartinand lui A, observam ca f(x) este egal cu x+2 si atunci Imf=(4, 5, 9, 10). Cardinalul imaginii functiei este mai mic sau egal cu cardinalul codomeniului. Graficul functiei reprezinta multimea de coordonate de forma (x, y) cu proprietatea ca x apartine lui A, adica domeniului de definitie si y = f(x). De exemplu, graficul functiei de mai sus este ((2;4); (3;5); (7;9); (8;10))
