Ploaia
Afară plouă de două zile. Tare aş mai vrea să se termine! E plictisitor în casă. Mi-aş dori să fiu în acest moment afară şi să mă joc împreună cu câinele meu cu mingea. Aş dori să am o carte în momentul ăsta. Dar le-am terminat pe toate. Dintr-o dată afară se aud nişte tunete. Poate o să râdeţi dar mie mi-e frică de tunete. Vă daţi seama ce sperietură am tras atunci. Mi-e frică de tunete încă de la 3 ani. Dintr-o dată se luase curentul. Ziceai că sunt într-o poveste de groază. Am tras un ţipăt zdravăn de se auzea şi de la vecini. Mama a venit la mine şi mi-a zis:
-Ce ai de ţipi aşa?!
-Îmi e frică de tunete...
-Hai că eşti culmea! Du-te şi culcă-te dacă n-ai ce face!
Am ascultat-o.
A doua zi ploaia se oprise. Ce m-am mai bucurat! L-am chemat pe câinele meu Max şi ne-am jucat toată ziua afară. Ce bine că s-a terminat. N-aş mai vrea să plouă niciodată!
