Este o după-amiaza minunata de toamna.Soarele ca o minge de foc trimite razele lui pe pământ. Căldura lui devine tot mai apăsătoare. Deodată, ca din senin, nori albi ca niște rotocoale de vată se ivesc. Ușor, vântul lin ca o adiere de mai își face simțită prezenta. Se întețește vântul și fulgere și tunete ca într-un film de groaza cuprind întreaga zare. Picături de ploaie reci ca gheata încep sa cada din cer, rar apoi tot mai repede. Pantele și copacii se unduiesc ca într-un dans grăitor. Dar, nu durează mult și totul la normal, ca odinioară.
