La începutul Evului Mediu, românii erau organizați în sate, ulterior se vor grupa in formațiuni prestatale precum cnezate si voivodate, țări sau codri ,dând naștere datorita unor factori precum dezvoltarea economică sau prezența tătarilor (invazia tatareasca din 1241) in Nordul Marii Negre , statelor medievale românești.
Fie ca amintim de "Gesta Hungarorum " ( lucrarea istoricului Anonymus ) sau de "Legenda Sfântului Gerard ", ambele izvoare istorice prezintă primele formațiuni prestatale in care erau organizați romanii din Transilvania.
Dupa cum am menționat mai sus , invazia tatareasca devenise o problemă pentru maghiarii abia instalati in Transilvania din sec IX , asa ca Regele Bela al IV-lea trimite in zona Banatului o grupare de cavaleri Ioaniți . În contextul acestei invazii , atenția maghiară se îndreaptă spre spațiu sud-carpatic . La data de 2 iunie 1247 , regele Bela al IV -le emite primul izvor atestat documentar cu privire la formațiunile politice din Țară Romaneasca " Diplomă Cavalerilor Ioaniti" , amintindu-se de 5 formațiuni prestatale ( voievodatul lui Litovoi si Seneslau , tara cu Farcas, lui Ioan si Severinului ) . Dezvoltarea economică, dar și protejarea spațiului in care locuiesc au fost principalele cauze care l-au determinat pe Basarab I (1310-1352) sa unifica toate celelalte formațiuni intr-un singur stat (tara romaneasca ) .Desigur, nu putem sa nu amintim si de luptă de la Posada, lupta câștigată de Basarab I și armata sa , lupta prin care își dobândește independența statului , un conflict atestat in "Cronicul pictat de la Viena " a lui Marcus von Kolt.
