Dragostea este minunată și prețioasă în orice caz, chiar dacă este neîmpărtășită. Pe de o parte, dragostea neîmpărtășită îl face nefericit pe om, iar pe de alta, la un anumit nivel de profunzime, îl face mai fericit și mai puternic.
Îmi amintesc de dragostea dintre Pierre Bezuhov și Natașa Rostova din romanul Război și pace al lui Tolstoi. Mai târziu s-au căsătorit, dar în momentul când Pierre s-a îndrăgostit de Natașa, nici nu putea fi vorba de așa ceva. Iubirea lui era fără speranță. Am citit acest roman când eram și eu tânăr, și mi-au rămas în suflet cugetări de genul acesta: „O iubesc. Mă iubește la rândul ei sau nu mă iubește ‒ în ultimă instanță, asta nu schimbă nimic. Dragostea mea față de ea este minunată și mă va bucura chiar dacă ea nu mă va îndrăgi”. Tocmai aceasta este dragoste ‒ elevată și nobilă.
