Am fost in vizita la bunicul meu si ......... .......... clarinetul a inceput sa imi povestească despre viata lui .
Primul lucru pe care l-a spus a fost o intrebare , m-a întrebat dacă stiu sa cânt , vocea sa era plină de speranță și optimism , din pacate i -am răspuns că nu stiu . Acesta scoase un oftat încărcat de o dezamăgire ce nu mi-a mai fost dat sa aud . Cu toate astea nu si a pierdut buna voință și a inceput sa imi povestească pe un ton voios despre cum el si bunicul cântau în fiecare seară la cel mai faimos teatru din secolul 20 . Cum el si bunicul erau mândria orchestrei si ce dor îi e de acel sentiment de euforie de pe scena , cum ca îi e dor de aplauzele furtunoase ale publicului la sfârșitul serii . La M îndrăgit asa de mult încât i Am propus să îl iau cu mine si sa învăț sa cânt. Acum sunt destul de bun/buna la cântat , iar clarinetul până si in ziua de azi , seara acesta imi povestește despre viata lui .
