Prima cratimă s-a folosit deoarece avem forma inversă a perfectului compus " m-am dus", în care care apare vocala de legatură "u" după participiu, cu scopul de a crea posibilitatea pronunțării împreună a întregului grup.
A doua cratimă marchează rostirea împreună a două părți de vorbire diferite: pronume reflexiv "m-" cu elidarea vocalei "ă" și verbul auxiliar "a avea" - "am" care intra în alcătuirea perfectului compus.
