Omul de zăpadă
Era o zi friguroasă de iarnă, o zi im care albine albe coborau lent pe pământul nostru înghețat, când am decis să ies afara cu prietenii. Afara o mantie albă făcută parcă din frișcă, se aștearna peste tot. După mult timp de asteptare, au sosit si prietenii mei înghețati. După ce ne-am batut cu bulgări imaculanti de zăpadă, am decis să mergem cu sania. Ne-am dat cu sania destul de mult timp. După ce ne-am odihnit putin, am hotărât să facem cel mai frumos om de zăpadă. Zis si facut. Am strâns zăpada multă si l-am modelat. Unu din prietenii mei a găsit niște crengi rupte dintr-un copac bătrân, două pietre negre ca taciunul si un morcov. Le-am pus pe toate unde trebuie. Totusi mai lipsea ceva! Desigur! Un fular. Mi-am sacrificat fularu tricotat chiar de bunica mea. După ce i-am pus fularul, ni s-a tăiat aproape tuturor respirația. Era super frumos. L-am poreclit Olaf. A fost cel mai frumos om de zăpadă pe care l-am construit.
Sper ca te-am ajutat. Coronița?
