Era o zi frumoasă de iarna așa ca m-am hotărât să admir natura îmbrăcată in haine albe.
Nici nu am ieșit bine pe ușă că ,deodată ,m-am trezit dintr-o lume ca din basm.Din cer fulgi coborau precum niște mărgăritare dansând in bătaia vântului. Întreaga natura era intr o stare eterna de amorțire.Copacii singuri si părăsiți și-au dat jos haina de frunze ruginii schimband-o cu o mantie alba.Pe ulițe răsuna zgomotul copiilor.
Totul părea a fi un mic petic desprins dintr-un basm.
