Un băiat pe nume Lucas fu înștiințat de profesoara de romana ca el va merge la un concurs sa recite o poezie. Acesta, primi poezia și în acea zi o învață așa de mult ca numa în mintea sa:"Doamne, dacă greșesc poezia, dacă o uit mâine când o voi recia, dacă o sa fiu foarte emoționat pt ca atâția ochi ma privesc și o sa uit.....". Asta se gandea el toată ziua. Când veni seara ii spuse sorei lui sa îl ajute și fu mai stresant ca în timpul după-amiezii deoarece soră lui zicea: Repeta, sa o ști pe derost ca mâine când o sa zici poezia sa iei premiu. Si atât de mult repeta și citi încânt nu mai se gandea la nimic altceva doar la poezie. Următoare zi ek cu încă doi elevi mai mari puțin ca el pornise. Când ajunse se pregăti toti și nu după mult timp :"Școală gimnaziala nr 7 urmeaza". Chiar el era primul. Ajuns în fata se uita în jos și spuse poezia foarte bine spre mirarea sa și se grăbi puți. Și spre mirarea sa încă doua eleve spuse aceiași poezie ca a să. Și când sosi premierile cele doua eleve care spusese poezia ca a sa primirea și chiar și cei doi elevi care veni cu el. Acesta trist pleca și ajunse acasă. Nemaiavand ce face se gandi:"Nu numai eu nu am luat premiu ci și o grămadă de copii care veniseră de la alte scoli".Se gândi ca și anul viitor se va face și va încerca să tragă mai tare și sa învețe mai bine sa o recite(alta poezie, desigur) Și se liniști cu gândul ca anul viitor va fi mai bun.
