Era ultima zi de școală, iar clasa noastră era plină de emoții. Toți elevii așteptau cu nerăbdare să se termine orele pentru a începe vacanța de vară. Profesorul de limba română, domnul Ionescu, a intrat în clasă cu un zâmbet larg pe față și ne-a spus că ne-a pregătit o surpriză.
"Astăzi nu vom face lecții obișnuite," a spus domnul Ionescu. "Vom avea o oră specială de povestiri și amintiri."
Fiecare dintre noi a fost invitat să împărtășească o întâmplare amuzantă sau emoționantă din anul școlar. Rând pe rând, colegii mei au povestit diverse peripeții, iar sala era plină de râsete și voie bună. Atmosfera era relaxată, iar soarele de afară lumina încăperea, creând un sentiment de căldură și fericire.
Am luat și eu cuvântul și am început să povestesc despre excursia la munte organizată de școală. "Vă amintiți când am urcat pe munte și a început să plouă torențial?" am întrebat, zâmbind.
"Da, cum să nu," a răspuns Andrei râzând. "Era să ne pierdem pe traseu!"
"Și eu aproape am alunecat în râpă," a adăugat Maria. "Noroc cu domnul Ionescu că m-a prins la timp."
"Dar partea cea mai frumoasă a fost când am ajuns sus și am văzut curcubeul," a spus Ana cu ochii strălucind. "A fost magic!"
După ce fiecare și-a spus povestea, domnul Ionescu ne-a felicitat pentru un an plin de realizări și ne-a urat vacanță plăcută. Ne-am îmbrățișat și ne-am promis că ne vom revedea cu toții la toamnă, mai odihniți și pregătiți pentru noi aventuri. Era o zi pe care nu o voi uita niciodată.
