Pe colinele Moldovei, în vremuri de război,
Ștefan cel Mare domnea, erou fără seamăn,
Cu sabia strălucind, în fruntea bravilor eroi,
Apăra pământul sfânt, al țării scut și-apărar.
Cu inima de foc și-nțelepciune în priviri,
În bătălii neînfricat, dușmanii-i doborât,
La Vaslui, la Podul Înalt, în negre amintiri,
Ștefan cel Mare-a rămas, în istorie-ncrustat.
Curajul și credința lui, în suflete sădite,
Pământul sfânt al Moldovei, cu sânge l-a stropit,
Trei mii de ani vor trece, iar faptele-i iubite,
Vor dăinui-n vecie, pe-al țării trup iubit.
