Era ultima zi de școală din clasa a VIII-a, o zi pe care o așteptam cu nerăbdare și nostalgie. Clasa noastră era plină de râsete și voie bună, dar și de emoțiile despărțirii de profesorii care ne-au îndrumat în acești ani. Am intrat în clasă și am fost întâmpinați de doamna dirigintă, care ne-a privit cu ochi strălucitori de mândrie.
Secvența descriptivă:
Sala de clasă era decorată cu baloane colorate și afișe cu mesaje de „La revedere” și „Mult succes!”. Pe bănci erau așezate albume de amintiri, iar pereții erau plini de fotografii din excursii și activități. Atmosfera era încărcată de o combinație de veselie și melancolie, fiecare colț al clasei purtând amprenta anilor petrecuți împreună.
„Ce planuri aveți pentru vacanță?”, a întrebat doamna dirigintă, zâmbind.
„Eu voi merge la mare cu familia”, a răspuns Andreea entuziasmată.
„Iar eu voi vizita bunicii la țară”, a adăugat Radu.
„Și tu, Maria?”, a continuat doamna dirigintă, privindu-mă curioasă.
„Voi merge într-o tabără de artă. Sunt foarte încântată!”, am spus eu, simțind cum emoția îmi înflorea pe față.
Secvența dialogată:
„Ce planuri aveți pentru vacanță?”, a întrebat doamna dirigintă, zâmbind.
„Eu voi merge la mare cu familia”, a răspuns Andreea entuziasmată.
„Iar eu voi vizita bunicii la țară”, a adăugat Radu.
„Și tu, Maria?”, a continuat doamna dirigintă, privindu-mă curioasă.
„Voi merge într-o tabără de artă. Sunt foarte încântată!”, am spus eu, simțind cum emoția îmi înflorea pe față.
După discuții și râsete, a venit momentul să ne luăm rămas bun. Ne-am îmbrățișat, promițându-ne că vom păstra legătura și ne vom revedea la liceu. Doamna dirigintă ne-a oferit câte o îmbrățișare și ne-a urat succes în tot ceea ce vom face. Am ieșit din clasa noastră cu inima plină de amintiri frumoase și cu speranța că viitorul ne va aduce și mai multe experiențe de neuitat.
Această zi va rămâne întotdeauna în inima mea ca un moment de tranziție, de la copilărie la adolescență, marcat de prietenii sincere și de lecțiile prețioase învățate pe parcursul acestor ani.
