Răspuns:
**Povestea din parc**
După ce ultimele raze ale soarelui au părăsit parcursul lor pe cer, iar întunericul a început să se așeze peste parc, bătrânul gardian al parcului, domnul Stan, și-a strâns băncile și s-a pregătit să plece acasă. Înainte de a pleca, el s-a oprit și a privit cerul înstelat. Stelele străluceau ca niște felinare de argint pe bolta albastră.
Domnul Stan era fascinat de liniștea din jur. Toată zarva de peste zi s-a stins, puțin câte puțin, odată cu jocurile copiilor care au plecat acasă. Liniștea s-a așternut peste întregul parc, creând un calm profund. Doar un greier își exersa vocea din când în când, spunând tuturor: "Noapte bună, dragii mei!... Ne vom juca și mâine!"
Gardianul se așeză pe o bancă, inspirând adânc aerul proaspăt al nopții. Amintirile zilei îi traversau mintea. Vocea copiilor, râsetele lor și jocurile animate erau încă vii în amintirea lui. Zâmbea la gândul că mâine se va repeta aceeași veselie.
În depărtare, a auzit sunetul ușilor din casa sa, pe care a trebuit să le închidă înainte de plecare. Așa că s-a ridicat încet, întorcându-se spre ieșirea din parc. Liniștea serii îl învăluia în timp ce mergea, privind cu recunoștință către toate colțurile parcului.
Aștepta cu nerăbdare să se întoarcă a doua zi pentru a privi din nou copiii jucându-se și râzând. Știa că atunci când soarele se va ridica, parcursul zilei va începe din nou, iar parcursul său ca gardian va fi plin de bucurie și amintiri.
Încheind ziua cu această notă optimistă, domnul Stan și-a luat rămas bun de la parc, lăsându-l în grija stelelor și a greierilor, care își continuau cântecul liniștitor până la venirea dimineții.
