Lucian, care își amintea pâna atunci sufletul împovarat , se simțeaacum și el liber precum puiul de veverița în grădină, el simțea o greutate apăsătoare asupra sa. Cu gândurile împrăștiate și inima încărcată de griji, Lucian pășea pe cărările vieții fără să-și găsească liniștea interioară.
Pe parcursul zilei, Lucian se străduia să-și găsească echilibrul interior, să-și alunge gândurile întunecate și să-și regăsească pacea interioară. Încercările sale de a se elibera de povara sufletului păreau zadarnice, iar umbrele trecutului îl bântuiau neîncetat. Cu toate acestea, Lucian nu renunța și își căuta cu îndârjire calea către lumină.
Într-o zi, în mijlocul unei păduri înflorite, Lucian simți cum ceva se schimbă în el. Privind în jur, descoperi frumusețea naturii care îl înconjura și simți că sufletul său începe să se elibereze treptat de întuneric. Cu fiecare pas făcut printre copacii înverziți și cu fiecare răsuflare de aer proaspăt, Lucian simți cum greutatea sufletului său începe să se risipească.
Lucian, care își amintea până atunci sufletul împovărat, se simțea acum și el liber precum puiul de veveriță. Cu inima ușoară și cu zâmbetul pe buze, el privi cerul senin de deasupra și simți că a găsit în sfârșit pacea interioară atât de căutată. În acel moment, Lucian realiză că a depășit umbrele trecutului și că a găsit puterea de a merge mai departe cu încredere și curaj în fața viitorului incert.
