Răspuns :
Primul vers: Personificare: "luciri de lună" sunt personificate prin verbul "zbor", conferindu-le mișcare și viață.
Personificare: "Floarea oaspeților luncii cu grăbire se adună", conferind florii capacitatea de a se aduna cu grăbire, ca și cum ar fi ființă vie.
Comparatie: "Ca să asculte-o cântăreață revenită-n primăvară", comparând întâlnirea florii cu o cântăreață care revine în primăvară.
Metaforă: "străinătatea neagră, unde-i viața mult amară", folosind "străinătatea neagră" pentru a descrie un loc întunecat și necunoscut, iar "viața mult amară" ca metaforă pentru suferință și necazuri.
Al doilea vers: Metaforă: "Roi de flăcări ușurele", comparând aparente flăcările cu aceste "lucioli scânteitoare".
Personificare: "lucioli scânteitoare", oferind calități umane acestor luminițe.
Personificare: "Trec în aer, stau lipite, de luminărele-n floare", atribuind acțiuni umane lumânărilor sau luminărilor.
Metaforă: "o văpaie albăstrie", comparând lumina cu o văpaie.
Metaforă: "dalba luncii feerie", folosind "feerie" pentru a descrie frumusețea și misterul lunii.
Al treilea vers: Personificare: "pătrund cole-n poiană", sugerând că părechea intră în poiană cu hotărâre, ca și cum ar fi ființe umane.
Metaforă: "Bujorelul vioi, rumen, cu năltuţa odoleană", comparând floarea cu un bujor, dar și accentuându-i culoarea și forma.
Personificare: "Frățiori și romănițe care se ațin la drumuri", atribuind capacitatea de a se aține la drumuri florilor.
Personificare: "Clopoței și măzărele, îmbătate de parfumuri", dând florelor capacitatea de a fi îmbătate de mirosul parfumurilor.
Al 4-lea vers:
Personificare: "frageda sulcină", conferind sulcinei calități umane de fragilitate și delicatețe.
Metaforă: "stelișoare, blânde nalbe", comparând aspectul garofițelor cu niște stele mici și blânde.
Personificare: "Urmărind pe busuiocul iubitor de sânuri albe", sugerând că busuiocul își îndreaptă atenția către ceva, ca și cum ar fi o ființă vie.
Personificare: "dediței și garofițe, pârguite-n foc de soare", conferind florilor capacitatea de a fi afectate de lumina soarelui, ca și cum ar putea simți căldura.
Metaforă: "toporași ce se închină gingașelor lăcrimioare", comparând aspectul toporașilor cu niște flori gingașe și delicate.
Al 5-lea vers
Personificare: "Vine cimbrul de la câmpuri cu fetica de la vie", dând calități umane plantelor și sugerând că acestea vin de unde își au proveniența.
Personificare: "Nufărul din baltă vine întristat, fără soție", atribuind sentimente umane nufărului, sugerând că vine singur și întristat.
Metaforă: "Și cât el apare galben, oacheșele viorele", comparând petalele nufărului cu ochișori viorele.
Personificare: "Se retrag de el departe, râzând vesel între ele", oferind petalelor capacitatea de a se retrage și de a râde, ca și cum ar fi ființe umane.
Al 6-lea vers:
Personificare: "În poiană mai vin încă elegante floricele", atribuind calități umane florilor, sugerând că acestea vin într-un mod elegant și gratioas.
Metaforă: "Unele-n condurii doamnei și-n rochiți de rândunele", comparând aspectul florilor cu niște podoabe sau haine ale unei doamne și al rândunicii.
Personificare: "Altele purtând în frunte, înșirate pe o rază", sugerând că florile poartă ceva în frunte și sunt așezate pe o rază de lumină, ca și cum ar fi ființe umane.
Metaforă: "Picături de rouă dulce care-n umbră scânteiază", comparând picăturile de rouă cu niște bijuterii sau obiecte strălucitoare care strălucesc în umbră.
Al 7-lea vers Personificare:
"Ele merg, s-adună-n grupe", sugerând că florile au capacitatea de a se aduna și de a forma grupuri, ca și cum ar fi ființe umane.
"Și privesc sosind prin aer zburători cu mândre pene", atribuind capacitatea de a privi florilor, ca și cum ar fi capabile de conștientizare.
"Dumbrăvenci, ganguri de aur ce au cuiburi de matasă", personificând plantele și sugerând că acestea au capacitatea de a avea cuiburi, ca și cum ar fi ființe vii.
Comparatie:
"Ciocârlii, oaspeți de soare, rândunele, oaspeți de casă", comparând păsările cu oaspeți, sugerând o interacțiune între natură și mediul ei.
Al 8-lea vers:
Personificare:
"Mierle vii șuierătoare, cucul plin de îngâmfare", atribuind păsărilor caracteristici umane, precum abilitatea de a șuiera și de a avea îngâmfare.
"Gaița ce imitează orice sunete bizare", sugerând că gaița are capacitatea de a imita sunete, ca și cum ar avea o personalitate proprie.
"Și duioase turturele cu dor lung, cu jale lungă", personificând turturelele și atribuindu-le sentimente umane, precum dorul și jalea.
Comparatie:
"Mierle vii șuierătoare, cucul plin de îngâmfare", comparând comportamentul păsărilor cu trăsături umane, sugerând că acestea sunt active și pline de energie.
Al 9-lea vers
În aceste versuri din poezia "Concertul în luncă" de Vasile Alecsandri, se regăsesc diverse figuri de stil care îmbogățesc descrierea vieții din natură:
Personificare:
"gândăceii în hlamide smălțuite", sugerând că gândacii poartă haine strălucitoare, ca și cum ar fi ființe umane îmbrăcate.
"culbeci care fac coarne purtându-și casa-n-spinare", atribuind capacitatea de a purta și de a face ceva caselor, personificându-le astfel.
Comparatie:
"grieri, fluturi cu aripioare pudruite", comparând aspectul grierilor și al fluturilor cu pudră, sugerând delicatete și frumusețe.
Personificare:
"La ivirea lor poiana clocotește-n hohot mare", personificând poiana și atribuindu-i capacitatea de a clocoti, ca și cum ar fi o ființă vie. Al 10-11-lea vers:
Metaforă:
"dulcele rod" - descrie fructele sau nectarul pe care păsările îl gustă, folosind o metaforă pentru a sublinia gustul plăcut al acestora.
Personificare:
"Apoi sorb limpidea rouă din a florilor potire, / Şoptind florilor în taină blânde şoapte de iubire." - Personifică păsările care sorb roua din florile potire și le șoptesc florilor blânde șoapte de iubire, conferindu-le un caracter uman.
Aliterație:
Repetarea sunetului "s" în "Sorbind sorb limpidea rouă" și "blânde șoapte de iubire" contribuie la ritmul plăcut al versului.
Imaginile vizuale:
"Sub o pânză de lumină lunca pare adormită." - Această imagine vizuală transmite o senzație de liniște și frumusețe, creând o atmosferă poetică. Al 12-13-14-lea vers Comparatie:
"Ca suflarea unui geniu pintre frunze-alin adie" - Compară sunetul melodiei cu suflarea unui geniu, conferindu-i o calitate divină și subliniind grația și subtilitatea acestuia.
Personificare:
"Şi tot creşte mai sonoră, mai plăcută, mai frumoasă," - Personifică melodia, atribuindu-i trăsături umane, cum ar fi capacitatea de a crește și de a deveni mai plăcută și mai frumoasă.
Aliterație:
Repetarea sunetului "m" în "mai sonoră, mai plăcută, mai frumoasă" contribuie la ritmul și sonoritatea plăcută a versului.
Imagini vizuale:
"Luna-n cale-i se opreşte" - Această imagine vizuală sugerează o lume fermecată, în care luna pare să se oprească în fața melodiei divine.
Metaforă:
"Pe-ale îngerilor harpe lunecând mărgăritare" - Compară sunetul melodic cu harpele îngerilor în rai, utilizând o metaforă pentru a sublinia frumusețea și puritatea acestuia.
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau nevoie de ajutor, vă rugăm să ne contactați cu încredere. Așteptăm cu drag să reveniți și nu uitați să ne salvați în lista dumneavoastră de favorite!