O odoasebiră între "Uliul și gainile" de Grigore Alexandrescu și alte opere este că este scrisă sub formă de basm sau poveste, având un ton narativ. Totuși, spre deosebire de basmele tradiționale, povestea lui Alexandrescu nu urmează un tipar convențional de poveste cu final fericit și personaje fantastice. În schimb, este mai mult o satiră a vieții cotidiene, folosind animale pentru a reprezenta oamenii și pentru a critica viciile și ipocriziile societății umane. Structura textului este mai aproape de o poveste moralizatoare decât de o oda, care de obicei este un cântec solemn de laudă sau admirație pentru un subiect nobil sau divin.
