În miez de noapte, sub cerul senin,
Se nasc sentimente, ca razele de lumină fină.
Iubirea dansează în sufletul meu,
Cu dulce melodie, în ritmul ei mereu.
În adâncul inimii, tristețea plânge,
Dar speranța strălucește și îngrijirea o alungă.
Bucuria zboară liberă, ca un fluture colorat,
În vântul primăverii, cu aripile desfăcute-n zborul său larg.
Frica își face loc în umbra nopții lungi,
Dar curajul se ridică, ca un far printre mări și munți.
În liniștea amurgului, în tandrețea unei mângâieri,
Sentimentele se întrepătrund, ca firele dintr-o pânză de mătase-n flori.
Fiecare trăire, fiecare vis și durere,
Își găsesc locul în universul inimii mele sincere.
În versuri și în cuvinte, ele prind viață,
Într-o poezie ce aduce lumina și alinarea, oricât de grea ar fi viața.
