7. Se dă textul:
Tânărul se întoarse spre intrarea din față și medită un mijloc de a-şi vesti pre-
zența. Însă nu văzu prin apropiere nicio sonerie, şi a bate în uşă i se păru, cum era
şi natural, o absurditate. Într-adevăr, uşa, de forma unei enorme ferestre gotice de
lemn umflat şi descleiat de căldură sau ploaie şi bubos de vopsea cafenie, se întin-
dea de la cele două trepte de piatră, tocite în modul convexității, până aproape sub
streaşină. [...] Neavând alt chip de ales, tânărul apăsă clanța moale și dădu să tragă
usa. Dar spre spaima lui, uşa cea uriașă se mişcă aproape de la sine, căzând spre
el cu un scârțâit îngrozitor. Intimidat, aşteptă ca lumea din casă, intrigată de zgo-
mot, să năvălească jos, dar nu se întâmplă nimic. Tânărul intră atunci
, încercând
să închidă cât mai bine infernala uşă, şi abia înăuntru făcu
uimitoarea descoperire
că mânerul de os al unui probabil clopotel interior atârna în
sală
.
G. Călinescu, Enigma Otiliei
a. Identifică circumstanţialele de loc din fragmentul dat şi precizează părțile de
vorbire prin care se realizează.
b. Identifică funcţia sintactică a substantivului casă din textul dat şi realizează
enunțuri în care acesta să aibă funcție sintactică
de subiect, complement direct,
complement prepozițional, circumstanţial
de loc.
textului în subordonata corespunzătoare şi rescrie enunțurile respective.
c. Transformă circumstanţialele de loc identificate
în primele două enunțuri ale
p