Dragă Mark,
Încă nu pot să-ţi scriu pe e-mail. N-am calculator acasă (nici telefon, de altfel!), iar reţeaua de la şcoală nu funcţionează foarte bine. În orice caz, nici tu nu pari foarte dornic să corespondezi cu mine. Mă întreb de ce m-ai ales, mai
ales că eu am explicat că aş prefera o fată. L-am rugat pe profesor să mă lase să schimb corespondentul, dar mi-a răspuns că nu se poate anul ăsta. În schimb, dacă vom face într-adevăr călătoria aceea de schimb de experienţă, voi fi pusă în mod sigur cu o fată pe care, desigur, n-o s-o cunosc. Dar ce contează? Oricum nu cunosc aproape pe nimeni din clasa mea, toate prietenele mele au rămas la Toulouse. Profesorul ne cere să vă punem întrebări despre viaţa voastră de zi cu zi şi să vă explicăm cum funcţionează un gimnaziu în Franţa. E simplu: în fiecare dimineaţă, pe la 7:10, iau autobuzul şi ajung la şcoală în jur de 7:45. Avem ore dimineaţa, de la 8:15 la 12:05, şi după-amiaza, de la 13:00 sau 14:00 la 17:00. Stau în sala de studiu până la ora 18:00 şi îmi fac temele, apoi iau din nou autobuzul şi, între 18:30 şi 19:00, ajung acasă. Când ajung, e întuneric afară şi părinţii mei sunt obosiţi, pentru că au muncit toată ziua. Mâncăm şi, cum nu avem televizor (al nostru s-a stricat înainte de a ne muta şi părinţii mei nu-şi găsesc niciodată timp să se ducă să cumpere unul nou), citim sau ne ducem la culcare. A doua zi, o luăm de la capăt.
Ti se pare că e o viaţă plictisitoare? Mie, da. Groaznic de plictisitoare. Înainte, când stăteam la Toulouse, era altceva. Aveam prietene. Puteam să ne ducem la cinematograf sau la piscină, ba chiar să navigăm pe internet la mediatecă".
Ai mare noroc că stai la oraş. Sau poate pentru tine e totuna, dat fiind că nu eşti interesat decât de fotbal, ca toți băieţii...
Mă întreb de ce-ţi vorbesc despre lucrurile astea. Probabil ai să-mi răspunzi numărând rândurile; și mai şi trebuie să mă limitez la lucruri simple, pentru că tu nu eşti bun la franceză... Eu, una, tare mă îndoiesc c-o să ne alegem cu ceva din schimbul ăsta de scrisori.
Atât pentru azi. E rândul tău.
Juliette Manu Causse, Romeo @Julieta (traducere de Diana Morărașu)
