Răspuns:
Crede de cuviinţă să amintesc în faţa ta, că oamenii care au fost ocrotitori ai vieţii mele şi care mi-au fost modele de urmat întotdeauna, sunt părinţii mei. Aceşti oameni, care mi-au dăruit viaa şi m-au învăţat să fiu un bun creştin, sunt cei înaintea cărora, cu respect, îmi scot pălăria.
Mai mult decât atât, aceiaşi oameni, părinţii mei, mi-au dat tot ceea ce s-a putut ca să-mi încerc norocul în lumea sportului şi cărora le datorez succesul meu. Ei m-au încurajat, mi-au oferit tot sprijinul de care am avut nevoie şi m-au ghidat, iar pentru aceasta vă simt profund recunoscător.
Este cert că, şi dacă nu toţi părinţii sunt ca cei ai mei, majoritatea părinţilor merită respectul şi admiraţia noastră. Aceştia, care ne-au crescut şi ne-au învăţat lecţia respectului, nu sunt altceva decât nişte eroi. Eu nu am făcut altceva decât să le învăţ pe ale mele copii ceea ce am învăţat eu de la părinţii mei.
Faptul că părinţii mei au fost mereu în slujba mea, m-a învăţat să apreciez valoarea familiei şi să fiu mereu recunoscător pentru ceea ce avem din partea lui Dumnezeu.
Pentru toţi aceştia şi alţi oamenii buni care ne înconjoară, care ne oferă bunătatea lor şi care ne ajută să mergem înainte, trebuie să ne rugăm şi să le mulţumim.
Nu există alt mod de a le mulţumi pentru faptele lor de nepreţuit decât prin a le urma exemplul. La final, este esenţial să spunem, că părinţii noştri, care ne-au călăuzit pas cu pas, sunt eroi ai vieţii noastre.
