“Prima mea iarna”
Cu ochii înroșiți de vântul aspru, am străbătut străzile pustii, cu inima înghețată de singurătate și dor. Fulgii de zăpadă cădeau în tăcere, asemenea lacrimilor nevărsate, acoperindu-mi pasul greu și obosit. Amintiri îngropate sub stratul gros de gheață se reînviorează în sufletul meu, aducând cu ele un fior de nostalgie și regrete nespuse. În lumina palidă a zorilor de iarnă, mă pierd într-un labirint de melancolie, căutând căldura unei prezențe pierdute. Prima mea iarnă este un tablou sumbru, în care sufletul meu îngheață în tăcere, sub povara amintirilor.
