Transformă în povestire dialogul dintre câine și omul de zăpadă.
(Omul de zăpadă după Hans Christian Andersen)
Într-o dimineață de iarnă, când fulgii mari de zăpadă începeau să cadă, un câine bătrân și înțelept se plimba prin parc. La marginea aleii, sub un copac, se ridica un om de zăpadă, îmbrăcat într-un fular roșu și cu o pălărie veche pe cap.
Câinele, cu nasul său umed și ochii săi înțelepți, se apropie de omul de zăpadă și începu să-l privească cu curiozitate.
"Salut, om de zăpadă!" zise câinele cu o voce veselă. "Ce faci acolo, sub copac, în mijlocul zăpezii?"
Omul de zăpadă, cu o sclipire în ochiul său de cărbune, răspunse: "Salut, câine! Eu sunt omul de zăpadă și stau aici, sub copac, bucurându-mă de frumusețea iernii și a zăpezii care mă înconjoară. Tu, câine, ce faci în acest parc înghețat?"
Câinele zâmbi și spuse: "Eu sunt câinele parcului și mă plimb pentru a păzi aceste alei și a mă asigura că toți cei care vin aici se simt în siguranță. Dar spune-mi, om de zăpadă, cum e să fii făcut din zăpadă?"
Omul de zăpadă ridică mândru capul și răspunse: "E minunat! Sunt rece și tare la atingere, dar sufletul meu este cald și plin de bucurie. Îmi place să stau aici și să privesc lumea din jurul meu, chiar dacă știu că în curând soarele va topi zăpada și eu voi dispărea."
Câinele privi omul de zăpadă cu tristețe în ochi și spuse: "Dar până atunci, vom fi prieteni. Eu voi păzi acest parc iar tu vei fi martorul frumuseții iernii. Poate că suntem diferiți, dar în această lume rece și imprevizibilă, prietenia noastră poate fi o rază de lumină."
Și așa, în mijlocul iernii, câinele și omul de zăpadă deveniți prieteni, împărtășindu-și bucuriile și tristețile în lumea lor efemeră de zăpadă și gheață.
Spor la școală și note cât mai bune! <3
