Personajul principal din textul "Baba-Iarna face pozne" de M. Bogdanov este o femeie bătrână și zveltă, îmbrăcată într-o mantie lungă de culoare albastru-argintiu, care pare să strălucească sub lumina lunii. Părul său alb ca zăpada este împletit într-o coadă îngrijită, iar ochii ei adânci oglindesc o înțelepciune veche și misterioasă. Pe fața ei, crăpată de vreme și vânt, se pot citi expresii pline de amuzament și încântare, precum și o înțelegere profundă a tainele naturii. Fiecare rid sau zâmbet al ei pare să fie în armonie cu vântul care aduce zăpada și frigul. Viețuitoarele ar putea spune că este atât de înțeleaptă încât chiar și vremea îi ascultă dorințele, iar când ea zâmbește, întreaga lume se umple de bucurie și magie.
