Textul 1 Cât a durat vara aceea, băiatul a încercat să nu-şi împartă prea mult prietenul urecheat cu vechil prieteni de pe stradă. Nu l-a fost întotdeauna uşor, uneori Renate sau lulia sau Adina sau loana sau Daniela sau toate împreună veneau la poartă și începeau să-l strige şi nu se opreau până nu le răspundea, iar atunci normal că ele îi cereau să aducă iepurașul, să-l mai mângâie şi ele, de ce e atât de egoist şi-l ţine doar pentru el? Matei aducea atunci iepurașul-care creştea văzând cu ochii, pe la mijlocul verii devenind un adevărat iepuroi, dar se grăbea apoi să caute motive pentru a-l lua din mijlocul lor. Şi se întorcea în curtea bunicilor sau în grădină sau, dacă reușea s-o înduplece pe Babo, In camera de la stradă, unde era mai răcoare, şi se forţa la început să rela lectura cărţii de lângă care îl luaserá fetele şi-n câteva clipe uita cu totul de întrerupere, cufundat din nou în lumea fantastica imaginatá de autor, avea el impresia, numai şi numai pentru el. Tupi se făcea ghem de blană pe canapea, îşi ascundea nasul intre lăbuțele din față și adormea. Era incredibil cât de mult putea să doarmă. Nu-i de mirare că crești într-o zi cât alții-n zece, i-a zis Matel odată, în gând vocea sa semánând perfect cu a lui Moșulică, dintr-un alt timp, o altă vară, când el şi Crina erau mai mici şi ascultau cu plapuma trasă sub bărbie poveștile pe care Bunicu' le știa pe de rost. Parcă ai mânca járatic, nu alta... Pentru când ieșea cu el din curte, i-a făcut o lesă. L-a ajutat Bunica, i-a tivit ea cordonul la Zingerul" ei, a folosit aţă roşie, să nu fie deochi". Matei s-a ocupat de zgardă. A folosit o curea veche de-ale Bunicului, a tăiat-o cu foarfeca mare de croitorie şi l-a rugat pe Moșulică să-i dea câteva găuri noi cu şurubelniţa încinsă în foc. Tupi nu era foarte fericit de asta și se ascundea după stiva de lemne când îl vedea venind spre el cu lesa. ,,Hai să facem o plimbare pe râu în jos", zicea Matei. Sau: „Până la abator şi-napoi". Sau: „Să ronțăi niște iarbă din curtea grădiniţei". Nu-i era greu sá-l prindá intr-un colt, ii strecura cureaua peste urechi, o strângea cât să nu alunece înapoi şi agăţa lesa în ineluş. După ce se vedea legat, iepurele părea să se dea bătut pe dată. Se resemna. Il urma oriunde voia băiatul, împingându-se voios în labele din faţă, topăind ca un cangur pitic. L-a dus în felul acesta şi pe râu în jos, călcând printre brusturii de pe mal și oprindu-se când Tupi găsea ceva gustos de molfăit, I-a dus şi până la abator, pe mijlocul strazii, însoţit de cele mai multe ori de alaiul regulamentar de copii, şi l-a băgat şi pe sub gardul de plasă care împrejmuia curtea grádinitei, după care el l-a sărit prin locul cunoscut, pe la stâlpul de beton al porții, și l-a lăsat să se ospáteze din iarba plină de trifoi dintre leagăne. Aici am făcut eu grădiniţa, îi povestea. Să-ți spun ce am păţit odată, când am furat nişte pistoale de cowboy... Matei vorbea şi iepurele mesteca. Atunci când sălta spre un alt petec de iarbă, băiatul mergea după​