"Când amintirile" este o poezie scrisă de Mihai Eminescu, unul dintre cei mai importanți poeți români. Această creație poetică este profundă și melancolică, caracteristică stilului său liric.
Eminescu explorează în această poezie tema efemerității vieții și a trecerii inexorabile a timpului. Versurile își găsesc expresia într-o contemplare a amintirilor, acele momente pline de frumusețe și emoție care tind să se estompeze odată cu trecerea vremii. Poezia pare să sugereze o nostalgie pentru trecut, pentru momentele pe care le-am trăit și care nu pot fi regăsite în prezent.
Folosind imagini puternice și o limbaj bogat, Eminescu transpune în versuri starea de melancolie și meditația asupra eului interior. Poetul subliniază că amintirile sunt precum "golful tău de cale" și "doar o umbră vie a tale," subliniind fragilitatea și trecerea ireversibilă a experiențelor.
"Când amintirile" reprezintă unul dintre acele poeme în care Eminescu explorează profunzimile sufletului uman și înțelegerea relației noastre cu trecutul. Prin intermediul acestor versuri, poetul român transmite un mesaj universal despre efemeritatea vieții și dorința umană de a păstra vie flacăra amintirilor în fața inevitabilei treceri a timpului.
