Răspuns:
Ioana, Mihai și ceilalți copii au intrat grabnic în casă, râzând și vorbind despre aventurile lor de după-amiază. Ușa se închise repede în urma lor, dar privirile tuturor se întoarseră spre Gino, cățelul credincios, care rămăsese afară, privindu-i cu ochii săi prietenoși și urechile căzute.
"Bietul Gino, s-a prins în ploaie. Trebuie să-l aducem înăuntru!", exclamă Ioana, aruncând o privire îngrijorată spre animalul umed și tremurător.
Bătrânul din sat, un om cu părul alb și ochii plini de înțelepciune, care stătea lângă șemineu, se ridică de pe scaun și spuse cu un zâmbet călduros: "Hai să-l aducem în casă. Nu îi place ploaia, dar știe că aici găsește căldură și prietenie."
Toți copiii îl urmară pe bătrân afară, iar Gino, cu coada lui pufoasă în mișcare, îi întâmpină bucuros. L-au acoperit cu prosoape și l-au mângâiat blând pentru a-l încălzi. Bătrânul își aduse o pătură caldă și o așeză peste câinele udat, care își găsi repede un loc confortabil lângă șemineu.
După ce s-au asigurat că toată lumea era confortabilă și uscată, bătrânul zise cu un zâmbet: "Ploaia aduce mereu surprize, nu-i așa? Dar cel mai important este să ne ajutăm unii pe alții să trecem prin ele."
Copiii asentiră cu înțelegere, simțind că acea după-amiază plină de ploaie și căldură umană le va rămâne în amintire ca un episod frumos, iar legătura lor cu bătrânul și cu Gino devenise și mai strânsă.
Explicație:
coronita?
