Povestea se desfășoară într-o zi de vară când Sanda, în timp ce depana un sul de fire, se întâlnește cu un câine. La început, se sperie, dar apoi îl recunoaște pe Scormon, câinele lui Pascu, ciobanul care plecase la oaste de aproape trei ani. De fiecare dată când menționa numele ciobanului, Scormon începea să urle, ceea ce o făcea pe Sanda să creadă că Pascu a murit. Timp de câteva săptămâni, Scormon a rămas cu fața tristă, dar apoi, într-o zi, a dispărut. Scormon se afla acum într-o vale alături de Pascu. La un moment dat, câinele fuge pe o cărare, iar acolo, venind spre ei, era Sanda. Ajungând la Pascu, după o conversație cu el, Sanda spune că pleacă acasă. Ciobanul o întreabă atunci ce are în carpa. Sanda, izbucnind în lacrimi, îi spune că i-a adus struguri, iar Pascu o îmbrățișează. În toamna următoare, într-o albie mică, se joacă copilul Sandei și al lui Pascu, avându-l pe Scormon ca paznic.
