În concepția Sfântului Augustin, singurul timp care există pentru om este timpul prezent. În acest timp prezent avem amintirea trecutului și așteptări cu privire la viitor, dar omul nu are acces direct nici la trecut, nici la viitor, deci aceste perioade nu există concret nicăieri din punctul de vedere al unui om: „aceste trei timpuri sunt toate trei în sufletul meu şi în altă parte nu le văd”.
Aceste trei timpuri (trecut, prezent și viitor) sunt doar percepții și gânduri ale omului, care trăiește mereu în prezent. De aceea Sfântul Augustin propune redenumirea lor în „prezentul trecutului, prezentul lucrurilor prezente şi prezentul viitorului”.
