Vasiliska nu o uită, aşa că familia de zmei ai zmeilor care stăpânea mina renunță, cu destula pare de râu, s-o mănânce pe tânăra pe care-o zäriseră de departe. De altfel, oricum nu mâncau, din princip puahi. Erau trei zmei mătăhăloși, cu mutre de troglodiți, ce se certau veșnic pe cele doar două buzdugane care le-aveau şi pe singura cosânzeană din beci. Lângă aceasta din urmă o lăsară pe Vasiliska så mäies pene noapte. Cosânzeana se sperie la-nceput de strigoaică, dar până la urmă se convinse că e blândă şi îndri chiar să-ntindă mâna cu degete gingaşe, incărcate de inele , ca s-o mângâie puţin pe spinare. Cum státe ghemuite pe paiele celulei, intre cele două tinere se înfiripă curând o caldă prietenie. Vasiliska aflà cá fr moasa cosânzeană - căci trebuia să fie frumoasă după criteriile amărăților de deasupra - se numea lles ca toate celelalte de altfel. - Câinii ăştia de zmei mă ţin aici prizonieră de... - Pardon, nu sunt caini de zmei, îndrăzni Vasiliska s-o intrerupă. -Ah, iarta-ma, fac mereu gafe. Știu, şi tu eşti... - Nu-i vorba de asta. Dar nu sunt câini de zmeu, ci zmei ai zmeilor. Eu cu totul... -Ma rog... tot nişte porci de câine cu toţii. Pardon, incepu din nou Vasiliska, dar nu mai continuă, ca să nu întrerupă nepolíticos povestes cosânzenei. Cum spuneai?
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau nevoie de ajutor, vă rugăm să ne contactați cu încredere. Așteptăm cu drag să reveniți și nu uitați să ne salvați în lista dumneavoastră de favorite!
