Pãdurea de Alexandru Macedonskei Nimica n-are ca pädurea mai multe farmece s-atragä Un suflet ce iubeste taina frunzigclor cu umbrä dragä Si nicãieri nu poti mai bine de lumea-ntreagä sä te pierzi Decât pe-ngustele potece sub boltile cu frunze verzi. Frumos e muntele ce-naltä spre ceruri fruntea lui semeatä,Frumos e câmpul ce se-ntinde ca si o mare de verdeatä,Frumoasã, marca linistitã sau cu talazul rãzvrätit, Însã nimica cu pãdurca nu poate f ascmuit. Pädure, cine nu iubeste suava ta melancolie, Tu ce ridici spre ceruri brate visându-pi dulcea poezie, Si care om venind în tine nu se pricepe inälfat, Cu rãnile în piept închise, cu doru-n sufet alinat? Spre soarele ce se ridicã sã cânt cu frunzele ce cântä,Cu pascrile modulându-si concertul lor neîntrecut,Cu goptitoarele izvoare ce-n armonie se främântä Pe patul de-albe petricele ce le e vecinic agternut. Citeste atent, memorizeazä si explica unui coleg/unei colege cuvintele de la rubrica DEX.DEX= semet- 1) (adjectiv) mândru, falnic, märet; 2)(adverb) priveçte dârz, îndrãznet, curajos, plin de avânt, de elan.( ajutaţi repede varog frumos)​