lubite amice,
Egalitatea este o aspirațiune nobilă şi generoasă a omului de bine, a omului înzestrat cu simţul dreptății și al echității, este îndemnul şi speranța celui inteligent, celui învăţat şi muncitor, a acelui care doreşte suirea nivelului social, dezvoltarea progresului şi a civilizaţiunii.
Filon zicea că egalitatea aduce cu sine pacea și armonia, dă societăţii o democrație regulată şi binefăcătoare și le apără în contra tendinței aceleia în care mulțimea ignorantă şi pasionată voieşte să comande. Zicea că ea este înainte-mergatoare a libertăţii, care nu poate trăi, nici esista (există) fără dânsa.
Egalitatea, deşi e dorită de toți, dar foarte puțini o înțeleg, și mulți o înțeleg ca tinerii noştri de la Rasca, cum le vine mai bine la socoteală; mai toți o voiesc, cum zice poetul nostru Alexandrescu, cu lei, iar nu cu căței, cu cei de sus, iar nu cu cei de jos.
Prostul și nătângul cere egalitatea cu omul de geniu, leneşul voieşte să steie toată ziua cu fața la soare, şi în loc de lipsă să bea şi să mănânce mai mult şi mai bine decât cel care munceşte zi şi noapte; desfrânatul și coruptul voieşte să fie considerat deopotrivă cu omul virtuos. Egalitatea condițiunilor este o imposibilitate, o himeră.
Legile au făcut tot ce puteau face pentru realizarea egalității, şi astăzi în societăţile civilizate omul nu mai depinde decât de lucrarea sa liberă şi stăruitoare. Oriunde ne-am arunca vederile, în România, în Elveţia sau în Statele Unite, pretutindeni o să găsim oameni de deosebite condiţiuni; pe unii îi vedem traind în palate cu îndestulare și lux, pe alţii în case modeste, câștigând cu multă muncă şi osteneală hrana de toate zilele; unii esercitând (exercitând) meserii mai comode și mai bānoase alături de alţii supuşi la lucrările cele mai ostenitoare și mai puțin retribuite. Aceasta însă nu ne poate face a zice că există clase, căci numirea de clasă este consacrată grupelor celor cară se formează prin privilegii şi prin naştere, prin drepturi recunoscute de legi. Iar acolo unde s-a proclamat libertatea cu toate consecințele ei, acolo unde legea recunoaşte pe toți egali, distincţiunile ce vedem provin numai prin deosebirea condițiunilor înnăscute naturei omeneşti. Termin această epistolă zicând românilor de orice condițiune: "Aveți încredere unii într-alții...
Folosiţi-vă de binefacerile ce societatea noastră pune la dispoziţiunea voastră, lepădați invidia şi temerea, recunoașteți superioritatea meritului şi a virtuții, apropiaţi-vă unii de alții și uniţi lucrările voastre într-o acțiune comună."

1 Menioneaza sensul din text al secvenei cum le vine mai bine la socoteală.
2 Indica cum reiese din textul dat, dou dintre rolurile pe care le are egalitatea intr-o societate, in concepia lui Filon.
3 Explica de ce, in viziunea autorului scrisorii, egalitatea condițiunilor este o imposibilitate.
4 Precizează care este dreptul omului într-o societate civilizată, așa cum reiese din secvența: astăzi în societăţile civilizate omul nu mai depinde decât de lucrarea sa liberă și stăruitoare
5 Prezintă, în 50 de cuvinte, viziunea lui Ion Ghica despre diferențele dintre clasele sociale, conturată în penultimul paragraf al fragmentului dat.
B Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă egalitatea între oameni poate sau nu poate fi considerată o condiție a unei societăți democratice, valorificând textul dat.